1. Cum
se numeşte oare când în România anului 2005, un ONG realizează un
parteneriat cu Consiliul Local al Primăriei Timişoara pentru un proiect
cu tema de educaţie sexuală “Iubeşte Viaţa” şi, DUPĂ terminarea
proiectului, Consiliul Local îşi retrage parteneriatul pe motiv că “nu
s-a respectat” proiectul? Nu au existat criterii prestabilite care să
arate ce înseamnă “respectat” din punctul de vedere al Primăriei!!!
În
realitate, în prima zi după terminarea festivalului, Consiliul Local se
întruneşte în şedinţă extraordinară. Se proiectează în sala de şedinţe
imagini cu respectiva organizaţie, de la un miting (realizat cu 8 luni
în urmă) în faţa Prefecturii pentru încetarea abuzurilor orientate
împotriva celor care fac yoga, respectiv a şcolii de yoga MISA (pe 18
martie 2004, jandarmii români au pătruns în casele yoghinilor din
Bucureşti, devastând pur şi simplu locuinţele şi confiscând abuziv
bunurile yoghinilor).
Urmarea acestei “descoperiri uluitoare”
– că membri ai Asociaţiei Dacica au participat la un miting pentru
respectarea drepturilor civice în cazul MISA – este retragerea celor 50
milioane lei vechi alocate proiectului, în condiţiile în care chiar
Consiliul Local a hotărât acordarea acestui fond, în şedinţa din 24
februarie 2004.
În următoarele zile, ziarele nu mai
prididesc să publice fragmente de fotografii realizate la prezentarea
piesei de teatru “Jocul Divin al Vieţii”, piesă de teatru cu încărcătură
profund spirituală, susţinută de trupa Sophrozin din Bucureşti. Un
picior dezgolit sau un decolteu e suficient însă ca să stârnească
imaginaţia cititorilor şi să se interpreteze că piesa e de fapt un
omagiu adus sexului ieftin... etc. Intrarea la acest spectacol a fost
liberă şi chiar reprezentanţii Primăriei au fost invitaţi special. Ei
s-au putut convinge la faţa locului de decenţa şi ţinuta artistică a
acestui program, dar mass-media a preferat să ignore adevărul.
Asociaţia
Dacica a dat în judecată Primăria şi, după recurs, a pierdut procesul,
în ciuda faptului că nu există temei legal din punct de vedere
administrativ de retragere a unor fonduri aprobate prin hotărârea
Consiliului Local. În întâmpinarea formulată de Primărie se argumentează
ca o concluzie “şi mai mult decât atât, am descoperit că Asociaţia
Dacica are legături cu MISA”.
2. Cum se numeşte oare când
în cursul celei de-a doua ediţii a festivalului “Iubeşte Viaţa” – 2006,
invitaţii Dan Puric, Gyuri Pascu şi respectiv Bebe Mihăescu sunt
contactaţi telefonic de o ziaristă de la Evenimentul Zilei, Daniela
Raţiu, şi atenţionaţi să nu participe la festival, deoarece asociaţia
care găzduieşte festivalul are legături cu MISA? Singur Bebe Mihăescu
cedează... Gyuri Pascu participă la festival, iar Dan Puric menţionează
în presă că nu poate participa la festival din cu totul alte motive.
3. Cum
se numeşte oare când, în iunie 2007, Primăria nu aprobă împărţirea
pliantelor pentru mediatizarea evenimentului (ajuns deja la ediţia a
treia), invocând caracterul “obscen” al acestora!? Cum se numeşte oare
când cerem telefonic informaţii de la Primărie referitoare la criteriile
"obscenităţii" şi ni se spune că nu sunt precizate astfel de
criterii... realizăm un nou pliant, cât mai rafinat şi educativ: din
nou, NU este aprobat pliantul (foto
faţă,foto
verso).
4. Cum se numeşte oare când în 2008 se
interzice susţinerea în continuare a orelor de educaţie sexuală în şcoli
de către Asociaţia noastră ( dupa 3 ani de activitate)? În urma
emisiunii “Naşul” care a atacat Asociaţia Dacica, s-au realizat
numeroase şi intense presiuni de către mass media asupra Inspectoratului
Şcolar. În ciuda faptului că profesorii care au asistat la aceste ore
au confirmat că orele de dirigenţie având tema “Miniseminarii despre bun
simţ, iubire şi sexualitate” au corespuns la standardele necesare unei
ore de educaţie sexuală (chiar felicitând Asociaţia - avem concluziile
scrise ale domnilor profesori), directorii respectivelor şcoli şi
Inspectorul General Sandu Golcea nu au permis continuarea proiectului.
Menţionăm că până la data începerii festivalului nu am primit nici un
răspuns oficial, aşa cum cere legea, din partea unei instituţii de stat.
S-a aşteptat în data de 19 martie peste o oră în audienţă la
Inspectorat şi doar neoficial am reuşit să aflăm răspunsul de aviz
nefavorabil. Audienţa nici nu a mai avut loc, prin neprezentarea
Inspectorului General....
5. Cum se numeşte oare când în data de
21 martie 2008, deci cu două zile înainte de vernisaj, la care urmau să
expună trei artişti plastici cunoscuţi, între care şi un invitat din
Franţa - domnul Pierre Crie, aflăm că Librăriile Cărtureşti îşi retrag
parteneriatul media cu Asociaţia Dacica, din motive că ei nu găzduiesc
expoziţii foto cu nuduri?! Aceasta în condiţiile în care deja pe 10.000
de pliante ei apar ca parteneri media şi beneficiază din plin de pe urma
acestei reclame gratuite!
Aflăm neoficial că legătura cu MISA
este de fapt cauza... aspect întărit de faptul că, în realitate, în urmă
cu trei luni, o expoziţie dedicată nudurilor a fost găzduită de
Librăriile Cărtureşti.
Expoziţia programată în cadrul
Festivalului a avut totuşi loc, prin bunăvoinţa Librăriei Humanitas "Joc
Secund" Timişoara şi a constituit un real eveniment de cultură,
eveniment de care suntem încântaţi.
6. Cum se numeşte oare când
Asociaţia hotărăşte să şteargă (cu “buretele” înţelepciunii şi al
deschiderii sufleteşti) tot acest trecut şi să înceapă un dialog
deschis cu mass media şi organizează o conferinţă de presă în
deschiderea festivalului Iubeşte
Viaţa Plin de Fericire 2008 şi… iată rezultatul:
( va rugam sa priviti clipul
pana la capat pentru a avea parte de o surpriza )
Se numeşte: DISCRIMINARE.
În
Constituţia acestei ţări este garantat dreptul la liberă asociere al
oricărei persoane sau organizaţii, precum şi dreptul la liberă
exprimare.
“Cine are urechi de auzit să audă!” cine are
ochi de văzut.. să citească şi cine are inimă de simţit.......
să simtă!