,,Caracterul structurat al dansului, ritmul său, reprezintă scara prin intermediul căreia se realizează eliberarea; exemplul șamanilor ilustrează perfect acest lucru, de vreme ce, protrivit propriei lor mărturisiri, înălțarea spre lumea spiritului se produce tocmai în timpul dansului ritmat de zgomotele tobelor. Din Grecia cu misterele ei, patrie a zeilor Orisha și din vaudou până la șamanismul siberian și american, și chiar până la dansurile cele mai libere din vremea noastră, pretutindeni omul exprimă prin dans aceeași nevoie de a se elibera de ceea ce este trecător.'' (Dicționar de simboluri, Jean Chevalier și Alain Gheerbrant)

În căutarea monumentalității, Constantin Brâncuși visează versiuni gigantice ale sculpurilor sale. Pasărea în văzduh este una dintre piesele pe care Brâncuși dorește să le realizeze la scară mult mărită.

,,Închipuiți-vă [...] că în locul tuturor acestor oameni preamăriți pe care nimeni nu-și dă osteneala să-i privească, [...] s-ar lua hotărârea într-o zi să se înalțe într-o piață imensă Pasărea de aur, zveltă și mare - poate până la cer - închipuiți-vă atunci frenezia unei mulțimi dansând în jurul ei.'' (Brâncuși)

sursa: http://adrianvlad.blogspot.com/2008/09/dansul-2-ciuleandra.html