1. Cum se numeşte oare când în România anului 2005, un ONG realizează un parteneriat cu Consiliul Local al Primăriei Timişoara pentru un proiect cu tema de educaţie sexuală “Iubeşte Viaţa” şi, DUPĂ terminarea proiectului, Consiliul Local îşi retrage parteneriatul pe motiv că “nu s-a respectat” proiectul? Nu au existat criterii prestabilite care să arate ce înseamnă “respectat” din punctul de vedere al  Primăriei!!!

În realitate, în prima zi după terminarea festivalului, Consiliul Local se întruneşte în şedinţă extraordinară. Se proiectează în sala de şedinţe imagini cu respectiva organizaţie, de la un miting (realizat cu 8 luni în urmă) în faţa Prefecturii pentru încetarea abuzurilor orientate împotriva celor care fac yoga, respectiv a şcolii de yoga MISA (pe 18 martie 2004, jandarmii români au pătruns în casele yoghinilor din Bucureşti, devastând pur şi simplu locuinţele şi confiscând abuziv bunurile yoghinilor).

Urmarea acestei “descoperiri uluitoare” – că membri ai Asociaţiei Dacica au participat la un miting pentru respectarea drepturilor civice în cazul MISA – este retragerea celor 50 milioane lei vechi alocate proiectului, în condiţiile în care chiar Consiliul Local a hotărât acordarea acestui fond, în şedinţa din 24 februarie 2004.

În următoarele zile, ziarele nu mai prididesc să publice fragmente de fotografii realizate la prezentarea piesei de teatru “Jocul Divin al Vieţii”, piesă de teatru cu încărcătură profund spirituală, susţinută de trupa Sophrozin din Bucureşti. Un picior dezgolit sau un decolteu e suficient însă ca să  stârnească imaginaţia cititorilor şi să se interpreteze că piesa e de fapt un omagiu adus sexului ieftin... etc. Intrarea la acest spectacol a fost liberă şi chiar reprezentanţii Primăriei au fost invitaţi special. Ei s-au putut convinge la faţa locului de decenţa şi ţinuta artistică a acestui program, dar mass-media a preferat să ignore adevărul.

Asociaţia Dacica a dat în judecată  Primăria şi, după recurs, a pierdut procesul, în ciuda faptului că nu există temei legal din punct de vedere administrativ de retragere a unor fonduri aprobate prin hotărârea Consiliului Local. În întâmpinarea formulată de Primărie se argumentează ca o concluzie “şi mai mult decât atât, am descoperit că Asociaţia Dacica are legături cu MISA”.

2. Cum se numeşte oare când în cursul celei de-a doua ediţii a festivalului “Iubeşte Viaţa” – 2006, invitaţii Dan Puric, Gyuri Pascu şi respectiv Bebe Mihăescu sunt contactaţi telefonic de o ziaristă de la Evenimentul Zilei, Daniela Raţiu, şi atenţionaţi să nu participe la festival, deoarece asociaţia care găzduieşte festivalul are legături cu MISA? Singur  Bebe Mihăescu  cedează... Gyuri Pascu participă la festival, iar Dan Puric menţionează în presă că nu poate participa la festival din cu totul alte motive.

3. Cum se numeşte oare când, în iunie 2007, Primăria nu aprobă împărţirea pliantelor pentru mediatizarea evenimentului (ajuns deja la ediţia a treia), invocând caracterul “obscen” al acestora!? Cum se numeşte oare când cerem telefonic informaţii de la Primărie referitoare la criteriile "obscenităţii" şi ni se spune că nu sunt precizate astfel de criterii... realizăm un nou pliant, cât mai rafinat şi educativ: din nou, NU este aprobat pliantul (foto faţă,foto verso).

4. Cum se numeşte oare când în 2008 se interzice susţinerea în continuare a orelor de educaţie sexuală în şcoli de către Asociaţia noastră ( dupa 3 ani de activitate)? În urma emisiunii “Naşul” care a atacat Asociaţia Dacica, s-au realizat numeroase şi intense presiuni de către mass media asupra Inspectoratului Şcolar. În ciuda faptului că profesorii care au asistat la aceste ore au confirmat că orele de dirigenţie având tema “Miniseminarii despre bun simţ, iubire şi sexualitate” au corespuns la standardele necesare unei ore de educaţie sexuală (chiar felicitând Asociaţia - avem concluziile scrise ale domnilor profesori), directorii respectivelor şcoli şi Inspectorul General Sandu Golcea nu au permis continuarea proiectului. Menţionăm că până la data începerii festivalului nu am primit nici un răspuns oficial, aşa cum cere legea, din partea unei instituţii de stat. S-a aşteptat în data de 19 martie peste o oră în audienţă la Inspectorat şi doar neoficial am reuşit să aflăm răspunsul de aviz nefavorabil. Audienţa nici nu a mai avut loc, prin neprezentarea Inspectorului General....

5. Cum se numeşte oare când în data de 21 martie 2008, deci cu două zile înainte de vernisaj, la care urmau să expună trei artişti plastici cunoscuţi,  între care şi un invitat din Franţa - domnul Pierre Crie,  aflăm că  Librăriile Cărtureşti îşi retrag parteneriatul media cu Asociaţia Dacica, din motive că ei nu găzduiesc expoziţii foto cu nuduri?! Aceasta în condiţiile în care deja pe 10.000 de pliante ei apar ca parteneri media şi beneficiază din plin de pe urma acestei reclame gratuite!

Aflăm neoficial că legătura cu MISA este de fapt cauza... aspect întărit de faptul că, în realitate, în urmă cu trei luni, o expoziţie dedicată nudurilor a fost găzduită de Librăriile Cărtureşti.

Expoziţia programată în cadrul Festivalului a avut totuşi loc, prin bunăvoinţa Librăriei Humanitas "Joc Secund" Timişoara şi a constituit un real eveniment de cultură, eveniment de care suntem încântaţi.

6. Cum se numeşte oare când Asociaţia hotărăşte să şteargă (cu “buretele” înţelepciunii şi al deschiderii sufleteşti)  tot acest trecut şi să înceapă un dialog deschis cu mass media şi organizează o conferinţă de presă în deschiderea festivalului Iubeşte Viaţa Plin de Fericire 2008 şi… iată rezultatul:

( va rugam sa priviti clipul pana la capat pentru a avea parte de o surpriza )

Se numeşte: DISCRIMINARE.

În Constituţia acestei ţări este garantat dreptul la liberă asociere al oricărei persoane sau organizaţii, precum şi dreptul la liberă exprimare.

“Cine are urechi de auzit să audă!”
cine are ochi de văzut.. să citească
şi cine are inimă de simţit....... să simtă!