[25.10.2009]
Sacroterapia, sau terapia prin sacru, cuprinde toate acele
modalitati de vindecare ce isi au izvorul in tot ceea ce fiinta umana
resimte ca fiind sacru, divin si de asemenea in tot ceea ce o ajuta sa
traiasca aceasta stare de raportare, comuniune cu ceva inalt, superior,
forta dumnezeiasca.
Sacroterapia a oferit dintotdeauna o viziune integrata a starii
armonioase, in care fiinta umana ar trebui sa traiasca. Aceasta terapie
cauta resursele latente ale omului, prin credinta, prin refacerea
legaturii sale cu dumnezeirea. Vom observa faptul ca, din cele mai
vechi timpuri omul a cautat indrumarea, ghidarea unei forte
supranaturale, benefice. Fiecare popor prin ideile si credintele sale
specifice, a folosit diverse procedee de vindecare.
Sacroterapia restabileste, totodata o legatura intre trup si suflet,
intre starea corpului si starile noastre interioare, psihice. Studiile
din medicina moderna , precum si analiza psihologica a starilor,
emotiilor si gandurilor au evidentiat existenta unei legaturi stranse
intre bolile de care sufera omul si atitudinea sa mentala, spirituala.
Ca si metode folosite in aceasta terapie, desi ele nu sunt regasite
mereu intr-o forma sintetizata, am putea aminti rugaciunea, izolarea in
rugaciune, citirea unor texte religioase, sacre, postul realizat intr-o
anumita stare, credinta, daruirea neconditionata fata de divin si fata
de ceilalti si nu in ultimul rand iubirea plina de ardoare.
Orientarea spre sacru, calatoria interioara, inseamna: a te trezi
din punct de vedere spiritual; a renaste la o adevarata viata; a
dezvolta potentialitati proprii fiecaruia; a evolua spiritual si nu a
adormi intr-un vis proiectat asupra realitatii. Aceasta trezire din
punct de vedere spiritual presupune ca fiinta umana sa devina
constienta ca nu este corpul, simturile, mintea, numele, functia, ci sa
afle cine este cu adevarat.
Notiunea de interior nu face in nici un caz abstractie de exterior,
caci amandoua se topesc una in alta, indisociabil. Pe frontonul
templului din Delphi este scris: "Cunoaste-te pe tine insuti si vei
cunoaste intregul Univers, cu energiile si fortele sale ascunse", iar
un aforism al intelepciunii orientale ne invata: "Ceea ce este aici (in
microcosmosul fiintei umane) este pretutindeni (in macrocosmos), ceea
ce nu este aici nu este nicaieri".
Vom putea descoperi, in incursiunile viitoare, cum stiinta a
confirmat de-a lungul timpului aceleasi adevaruri pe care religiile le
afirmau de mult.