Cunoscută uneori în Occident sub forme vulgarizate şi degradate, YOGA este o veritabilă ştiinţă a fiinţei umane ce constituie totodată o disciplină spirituală extrem de riguroasă. Cuvântul YOGA vine de la rădăcina indo-europeană care poate fi tradusă în limba română prin „JUG” sau A UNI, A ÎMPREUNA, A FUZIONA, A PUNE LA UNISON.

În limba sanscrită, sensul originar al cuvântului YOGA este „ATELAJ”, ceea ce corespunde unei reprezentări a psihicului uman considerat ca fiind condus de nişte cai nărăvaşi (facultăţile simţurilor, pasiunile), care se sforţează să-l stăpânească pe conducătorul carului (intelectul, BUDDHI), iar hăţurile corespund mentalului (MANAS).

Această imagine este menţionată în cele mai vechi scrieri ale înţelepciunii orientale, UPANISHADELE, şi în viziunea acestora sufletul neputincios ar putea fi condus în mod iremediabil în prăpastie, dacă el nu ar putea utiliza YOGA, metodă care îi va permite să stăpânească caii şi chiar să coboare din car, sau cu alte cuvinte să se elibereze.

Cea mai veche expunere sistematică a sistemului YOGA se găseşte în textul YOGA-SUTRAS al lui PATANJALI (secolul I î.e.n.). Fiind extrem de condesat , acest text nu este în fond decât un îndreptar care totdeauna trebuia să fie însoţit de anumite învăţături orale secrete. Tocmai de aceea pentru cel care nu a practicat sau nu practică YOGA acest text rămâne în mare parte enigmatic.

YOGA  ca metodă de eliberare spirituală

În Orient, scopul vieţii fiind desăvârşirea sau altfel spus maturizarea spirituală care singură permite fiinţei umane să scape de ciclul renaşterilor şi morţii, YOGA în calitatatea sa de metodă de eliberare spirituală, joacă în mod evident un rol central.

O asemenea realizare extraordinară (eliberarea spirituală) nu poate fi atinsă decât prin cunoaşterea prealabilă şi controlul dobândit graţie unei metodologii foarte stricte, a elementelor constitutive ale fiinţei umane, în special a acelora care transmigrează după moarte, corpul subtil, care nu se dizolvă decât după eliberarea finală, când nu va supravieţui, purificat, decât intelectul şi conştiinţa absolută şi necondiţionată, «FIINŢĂ PURĂ – CONŞTIINŢĂ PURĂ – BEATITUDINE PURĂ» ( SAT – CIT – ANANDA).

Prin atingerea eliberării spirituale, esenţa individuală supremă ATMAN (Sinele nostru Suprem, nemuritor) se identifică fără să dispară însă, cu Principiul suprem PARAMATMAN, sau BRAHMAN (DUMNEZEU). Oricare ar fi modalităţile puse în acţiune de diferitele forme de YOGA, toate vizează fără excepţie acest ţel unic, suprem.